Noutăți

Dispozitivele intrauterine

Poate beneficia de un DIU orice femeie care solicita o metoda contraceptiva si care, dupa o informare corecta, poate lua o decizie in cunostinta de cauza.

Ce trebuie să faci dacă ai palpitaţii?

Palpitaţiile sunt senzaţii neplăcute cauzate de bătăile neregulate sau regulate şi puternice ale inimii. În mod normal, în stare de repaus, frecvenţa cardiacă este de 60-70 de bătăi pe minut. Însă, chiar şi în cazul persoanelor sănătoase, câţiva factori precum: efortul fizic, stresul, emoţiile puternice, anumite medicamente, consumul de băuturi şi de alimente bogate în cofeină, consumul de alcool şi fumatul, cresc sau modifică frecvenţa cardiacă.

Palpitaţiile se manifestă prin accelerarea frecvenţei ritmului cardiac, putând să ajungă la 150-250 de bătăi/minut şi să dureze de la câteva secunde, minute sau chiar până la câteva ore, fiind însoţite uneori de anxietate, slăbiciune sau respiraţie dificilă. Dacă apar rar, palpitaţiile nu sunt periculoase, în schimb, dacă sunt dese, pot semnala existenţa unor afecţiuni cardiace sau extracardiace. În cazul multor pacienţi pot fi ameliorate prin reducerea stresului, oprirea fumatului, reducerea cofeinei şi alcoolului, renunţarea la stilul alimentar haotic, ameliorarea conditiilor care ţin de presiunea atmosferică şi climă. De cele mai multe ori, persoanele care au afecţiuni cardiace suferă de palpitaţii care nu răspund decât la medicamente.

Dacă suferiţi de palpitaţii, trebuie consultat un medic specialist care va identifica cauza acestora cu ajutorul unei electrocardiogramei de repaus (EKG), prin monitorizarea ritmului cardiac timp de 24 de ore (folosind un Holter EKG) sau cu un test de efort.

Reîntoarcerea în colectivitate – Cum ne protejăm copiii?

Inevitabil, la (re)intrarea copilului în colectivitate, indiferent că vorbim despre creșă, grădiniță, școală poate (re)începe o luptă crâncenă cu tusea, nașul care curge, febra… Dacă nu sunteți la primul copil, aceste aspecte vă sunt deja cunoscute, dar rămân la fel de îngrijorătoare: cum să imi pregătesc copilul, cum să-i întăresc imunitatea, ce pot face în plus, există vreun sirop “magic”, vreun tratament prin care să îmi feresc copilul de tot acest chin?

Vă recomandăm ca înainte de introducerea copilului în colectivitate să-i efectuați un control medical. Medicul este cel mai bun aliat și vă poate recomanda cele mai bune metode prin care puteți ajuta la creșterea imunității copilului dvs., gândindu-ne mai ales că acesta va interacționa cu alți copilași, iar riscul de a primi o boală infecțioasă va fi cu mult mai crescut.

Copilul aflat în colectivitate este mult mai expus la afecțiuni infecțioase, decât cel care stă acasă. Timpul din cadrul unei colectivități presupune multe ore petrecute într-un spatiu închis, lucru care facilitează răspândirea oricarui agent patogen. Odată cu reînceperea școlii și mai ales în sezonul rece, infecțiile respiratorii sunt cele mai des întâlnite, în special cele cauzate de viruși (gripal, paragripal sau adenovirus), dar pot fi cauzate și de alte bacterii sau microorganisme.

Contaminarea se poate face direct prin contact cu obiectele deja “virusate” sau pe calea aerului. Ca simptome menționăm: febră, frisoane, nas înfundat sau secreții nazale, dureri musculare sau dureri la înghițire. Pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat, vă sfătuim să apelați la ajutorul medicului pediatru.

Cea mai sigură formă de prevenție rămâne vaccinarea, alături de o igienă riguroasă: spălarea mâinilor cu apă și săpun, aerisirea camerei copilului, aerisirea camerelor de joacă/sălii de clasă, folosirea exclusivă a obiectelor personale. Încurajăm copiii să adopte un stil de viață sănătos, să facă zilnic mișcare și să urmeze o dietă echilibrată, cu respectarea orelor de odihnă.

În cadrul Vivamed Clinic, beneficiați de consult pediatric pentru copilul dvs., precum și de variante de pachete de pediatrie.

Vino la Vivamed Clinic pentru înscrieri la medicul de familie!

Medicina de familie este centrul specialităților medicale, iar medicul tău de familie devine un aliat de nădejde, asigurând asistență medicală primară familiei tale și tot ceea ce reprezintă prevenția, diagnosticarea și tratarea diferitelor afecțiuni medicale în vederea păstrării și îmbunătățirii stării de sănătate.

Prin înscrierea pe lista de pacienți a dlui dr Catalin STANESCU puteți beneficia de:

Consultații medicale decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate
Rețete medicale gratuite/compensate
Bilete de trimitere către diferite specialități medicale, analize medicale de laborator
adeverințe medicale, concedii medicale etc.

BONUS la înscriere: Consult general, EKG și măsurare rapidă a glicemiei pentru pacienții diabetici.

Înscrierea pentru Medicină de familie se face gratuit pe baza:

cărții de identitate (copie și original)
card de sănătate
dovadă de asigurat (adeverință salariat, talon de pensie, adeverință student)
cerere de înscriere

Pentru înscriere au prioritatate femeile însărcinate, persoanele vârstnice, familiile cu copii mici.

Dacă aveți întrebări referitoare la înscrierea pentru medicină de familie pe lista pacienților dlui dr Catalin STANESCU, va rugăm să ne apelați la: 0770 33 22 53, 031 9777.

Durerile abdominale la copii

Durerile abdominale sunt frecvent întâlnite la copiii de toate vârstele. Când ar trebui însă să efectuăm un consult chirurgical?

Începem cu apendicita, această afecțiune fiind mereu unul dintre pricipalele motive de îngrijorare pentru părinți.

Apendicita acută: frecvența este mai ridicată la copilul mare, vârful de incidență raportându-se între 12-18 ani. Boala însă poate fi făcută la orice vârstă, inclusiv la nou-născut (aici efectuându-se investigațiile suplimentare necesare pentru a exclude orice altă patologie). Apendicita debutează brusc, în plină stare de sănătate aparentă, fapt care stă la definiția cuvântului „ acut” – se poate întâmpla oricând și evoluția este de câteva zile. Durerea abdominală cronică nu este „de apendicită” dacă au existat dureri abdominale în antecedente. De asemenea, nici o ecografie abdominală normal, efectuată în urmă chiar și cu puțin timp, nu exclude apendicita pe viitor.

Este adevărat că dacă mănânci semințe faci apendicită? Cauzele acestei afecțiuni sunt multiple, apendicele fiind un organ limfoid (asemenea ganglionilor) care poate crește în orice inflamație care are loc la nivel abdominal. Într-adevă însă, materiile fecale de consistență crescută, parazitozele intestinale, corpii străini ingerați, etc. pot sta la baza afecțiunii.

Cum bănuim că este vorba despre apendicită? În general, simptomatologia debutează cu durere abdominală, la care se pot adauga ulterior și alte simptome (vărsături, febră, scaune diareice, lipsa poftei de mâncare, etc.). Durerea se poate localiza inițial în epigastru și în jurul ombilicului, ulterior localizându-se în aria de proiecție a apendicelui – în dreapta jos sau puțin mai sus (în limbaj medical – în flancul drept sau fosa iliaca dreaptă ) în funcție de localizarea apendicelui. Nu există apendicită acută fără durere abdominală! Pe măsură ce boala evoluează, apendicele suferă modificări din ce în ce mai serioase, astfel încât durerea în apendicită devine continuă, progresivă spre rău. În acest caz, durerea abdominală nu este de tip colicativ, de tip “vine și pleacă”.

Un caz aparte îl constituie copilul mic cu apendicită. Aici diagnosticul este dificil, simptomele nefiind atât de particulare – evoluează frecvent cu vărsături și febră, iar scaunele diareice sunt mai frecvențe. Un copil mic letargic, fără poftă de mâncare, care varsă și pare deranjat de ceva, trebuie dus de urgență la consult de specialitate.

Durerea care “merge pe picior” este semn de apendicită? Nu în mod frecvent, doar într-o anumită localizare a apendicelui și doar la anumite manevre. Durerea de picior drept nu semnifică apendicită.

Pe scurt, durerea abdominală cu debut brusc, care se localizează în partea dreaptă a abdomenului, la care se adaugă sau nu: greață, lipsa poftei de mâncare, vărsături, febră, etc. trebuie să ne îndrume către consult medical de specialitate.

Alte tipuri de durere abdominală la copii:

Gastroenterită – în principiu, vărsăturile apar înaintea durerii abdominale (care este difuză , fără a putea fi localizată într-un punct fix), precum și scaunele multiple.

Constipație – durere abdominală difuză, în general prezintă caracter colicativ (crampă); uneori se poate localiza în partea stângă a abdomenului; poate avea intensitate crescută, evoluând în episoade dureroase

Infecțiile urinare – durerea este localizată la nivelul ariei de proiecție a vezicii urinare, la nivelul abdomenului inferior, în hipogastru și este însoțită de „usturime” la micțiune, creșterea frecvenței mictiunilor, febră etc.

Limfadenită mezenterică – poate însoți orice „răceală”. Reprezintă creșterea în dimensiuni a ganglionilor din abdomen, fapt ce provoacă dureri abdominale. În general, nu prezintă caracter continuu și progresiv.

Invaginația intestinală –apare în general la copilul mic (sub vârstă de 3 ani), este neobișnuită la vârstă mare. Durerea are caracter colicativ, este însoțită de vărsături și poate apărea scaun cu mucus și sânge de culoare mai închisă (aspect de „ jeleu de coacaze”)

Afecțiuni genitale – orice durere abdominală instalată brusc, localizată în etajul abdominal inferior, în special la fetițe, poate sugera o afecțiune genitală (chist ovar, torsiune anexă, boală inflamatorie pelvină etc). În acest caz, se recomandă ecografie abdominală în urgență în cazul durerilor violente sau cu disconfort local cronic.

Cauzele durerilor abdominale sunt multiple, cele mai frecvențe fiind cele enumerate mai sus. Putem menționa și: diverticulita Meckel (diagnosticul se pune în general intraoperator, iar simptomele sunt similare cu ale apendicitei), colecistită (mai rară la copil, diagnostic ecografic, anemie, formațiuni tumorale), etc. Recomandarea generală este de a efectua copilului dumneavoastră o ecografie abdominală 1 dată la 6 luni sau la 12 luni.

INFECȚII CU TRANSMITERE SEXUALĂ (ITS)

Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) sunt acele infecții, transmise prin contact sexual. Sunt cauzate de diverse bacterii, paraziti, ciuperci și virusuri. Testarea pentru ITS este importantă întrucât o persoană poate avea o infecție fară să cunoască acest lucru (în majoritatea cazurilor, nu există semne sau simptome).

Acesta este motivul pentru care medicii preferă termenul de infecție cu transmitere sexuală (ITS) și nu boală cu transmitere sexuală (BTS), deoarece poți avea o infecție fară să ai simptome de boală. Există peste 20 de tipuri de infecții cu transmitere sexuală (ITS), cele mai frecvente fiind:

Chlamydia
Herpes genital
Gonoree
HIV/SIDA
HPV
Sifilis
Tricomonaza

Majoritatea ITS afectează atât bărbații cât și femeile, însă în multe cazuri, pot fi mai severe în cazul femeilor. Dacă o femeie însărcinată are o ITS, boala poate determina probleme severe pentru făt. Se pot trata ITS provocate de bacterii, ciuperci sau paraziți. Nu există tratament care să vindece complet ITS provocate de virusuri, însă unele medicamente pot ajuta la ameliorarea simptomelor și controla boala. Folosirea corectă a prezervativelor din latex reduce semnificativ, însă nu elimină complet riscul de a contacta sau de a transmite o ITS.

SIMPTOME

Simptomele infecțiilor cu transmitere sexuală nu sunt întotdeauna evidente. Dacă crezi că ai simptome de ITS sau ai fost expus la o infecție cu transmitere sexuală, mergi la medic. Unele infecții cu transmitere sexuală (ITS) sunt ușor de tratat și de vindecat; altele necesită tratament mai complex pentru a fi gestionate. Este esențial să fii evaluat și în cazul în care ești diagnosticat cu ITS, să primești tratament. Este, de asemenea, important să-ți informezi partenerul/a sau partenerii, astfel încât și aceștia să fie evaluați și tratați. Daca nu sunt tratate, o infecție cu transmitere sexuală (ITS) poate crește riscul de a contacta o altă ITS, cum este infecția HIV.

O infecție cu transmitere sexuală poate determina un raspuns imun în zona genitală sau poate provoca leziuni – în ambele cazuri crește riscul de transmitere a virusului HIV. Unele infecții cu transmitere sexuală (ITS) netratate pot determina infertilitate, afectarea unor organe, anumite tipuri de cancer sau deces.

INFECȚIILE CU TRANSMITERE SEXUALĂ ASIMPTOMATICE

Multe infecții cu transmitere sexuală (ITS) nu dau simptome (sunt asimptomatice). Dar și în lipsa simptomelor poți să transmiți infecția către partenerul/a sexual/a. Este important să folosești mijloace de protecție în timpul actului sexual (prezervativ). Mergi la medic regulat pentru screening infecții cu transmitere sexuală, pentru a depista și trata infecția înainte să o transmiți mai departe. Unele boli, cum este hepatita, pot fi transmise fară să existe contact sexual, fiind suficient contactul cu sângele persoanei infectate. Altele, precum gonoreea, pot fi transmise doar prin contact sexual.

COMPLICATII POSIBILE

Durere pelvină
Complicații în sarcină
Inflamație oculară
Artrită
Boală inflamatorie pelvină (BIP)
Infertilitate
Boală de inimă
Anumite cancere, precum cancerul de col uterin asociat cu HPV.

SCREENING SI DIAGNOSTIC

Testarea pentru infecții cu transmitere sexuală este importantă întrucât o persoană poate avea o infecție cu transmitere sexuală fără să cunoască acest lucru (în majoritatea cazurilor, nu există semne sau simptome). Acesta este motivul pentru care medicii preferă termenul infecții cu transmitere sexuală (ITS), deoarece poți avea o infecție fară să ai simptome de boală.

CARE SUNT TIPURILE DE TESTE DE CARE AI NEVOIE? CÂT DE DES AR TREBUI SĂ EFECTUEZI SCREENINGUL?

Răspunsurile depind de vârstă, comportament sexual și alti factori de risc. Nu presupune că vei fi testată pentru infecții cu transmitere sexuală de fiecare dată când mergi la controlul ginecologic sau când efectuezi testul Babeș Papanicolau. Dacă consideri că ai nevoie de testare pentru ITS, solicită acest lucru medicului. Vorbește cu medicul despre îngrijorările pe care le ai și care sunt testele pe care le-ai dori sau de care ai avea nevoie. Medicii cărora te poți adresa sunt:

Medic specialist obstetrică-ginecologie (femei)
Medic specialist dermato-venerologie (femei și bărbați)
Medic specialist urolog (bărbați)

Gripă sau viroză, dar şi COVID-19

Atât gripa cât și COVID-19 sunt boli respiratorii contagioase cauzate de virusuri diferite care se răspandesc concomitent în sezonul rece. Iar în acest context, vaccinarea antigripală este mai importantă ca niciodată.

Infecția COVID-19 este cauzată de noul coronavirus (numit SARS-CoV-2), iar gripa este cauzată de infecția cu virusuri gripale. Așa cum se observă și în tabelul de mai jos, ele au multe caracteristici comune şi o simptomatologie asemănătoare, care poate îngreuna diagnosticarea

Simptome	Gripa	COVID – 19
Febră	Da	Da
Frison	Da	Da
Strănut	Da	Nu
Tuse	Da	Da
Nas înfundat	Da	Da
Rinoree (MUCI)	Da	Uneori
Lipsă miros	Nu	Da
Lipsă gust	Nu	Da
Durere în gat	Da	Da
Lăcrimarea ochilor	Da	Nu
Dureri musculare	Da	Da
Dureri de cap	Da	Uneori
Dificultate în respiraţie	Uneori	Da
Scurtarea respiraţiei	Uneori	Da
Febră, tuse, scurtarea respiraţiei	Uneori	Da
Vărsături şi diaree	Nu	Uneori
Diaree	Nu	Uneori
Greată/vărsături	Nu	Uneori
Dureri abdominale	Nu	Uneori
Oboseală	Da	Da
Perioada de incubaţie	1-4 zile	2-14 zile
Durata	5-7 zile	variază de la caz la caz

În cazul copiilor, simptomele sunt similare cu cele ale adulților, dar frecvența acestora diferă foarte mult în funcție de vârsta celor mici (conform unui studiu publicat și desfășurat în SUA, la sfârșitul lunii mai 2020)*. Copiii de toate vârstele pot fi infectați cu noul coronavirus, însă par a fi mai puțin afectați decât adulții, conform majorității studiilor puse la dispoziție de majoritatea țărilor, procentul variind în general între 1 şi 6% dintre cazurile confirmate.

Simptomatologia fiind atât de nespecifică, absența sau prezența unui simptom respirator nu infirmă sau confirmă cu certitudine boala. Poate exista infecție cu coronavirus şi numai cu simptome gastrointestinale, cele mai frecvente fiind greața, vărsăturile şi diareea. Aceste aspecte sunt particulare copiilor în comparație cu adultul. Se descriu în literatura medicală şi erupțiile cutanate de tip macule, papule, vezicule sau noduli la nivelul pulpei degetelor, frecvent denumite ”degete covid”, majoritatea acestor leziuni apărând la copii şi tineri.

În cazul copiilor mai mici de 12 luni, studiile sunt limitate, simptomele descrise pot fi similare, în plus se pot adauga alimentarea cu dificultate şi febra de cauză necunoscută. Deoarece unele dintre simptomele gripei şi COVID-19 sunt similare, este dificil să ştim dacă este una sau cealaltă sau dacă nu cumva avem de-a face cu ambele, cele două afecțiuni fiind greu de diferențiat doar pe baza simptomelor. Pentru confirmarea diagnosticului se impune testarea!

În cadrul centrului nostru puteți beneficia de:

testare rapidă pentru antigenul virusului gripal influenza A si B.
testare COVID-19 Antigen PCR RT. Rezultat disponibil în maxim: 24 ore.
testare rapidă COVID-19, cu grad mare de sensibilitate. Rezultat disponibil în maxim: 15 minute (disponibilă în curând)

Prezentarea la medic de la apariția primelor semne de boală vă ajută să preveniți numeroase complicații.

Sfaturi pentru părinţi:

Purtarea măştii şi igiena sunt esenţiale
Copilul trebuie izolat la primele semne de boală
Se anunţă medicul de familie, care va decide care este conduita în acel moment

Care sunt analizele și investigațiile din trimestru III de sarcină?

Consultațiile prenatale din trimestrul III oferă informații cu privire la evoluția sarcinii, permițând stabilirea prognosticului de naștere și implicit a modalității: naștere naturală sau prin operație cezariană.

Ce cuprind consultațiile medicale din trimestrul III?

examen clinic general, monitorizarea creșterii în greutate, monitorizarea mișcărilor fetale;
examen clinic obstetrical;
examen vaginal cu valvele;
examen vaginal digital;
măsurarea bătăilor cordului fetal;
aprecierea mișcărilor active fetale;
monitorizarea tonusului uterin.

Ce investigații sunt necesare în trimestrul al III-lea de sarcină?

examen ecografic, de regulă transabdominal, dar se poate asocia în unele circumstanțe și ecografia endovaginală;
morfologia fetală de trimestrul III (între săptamânile 30 – 32), pentru a aprecia creșterea fetală; – analize de sânge de rutină, analize epidemiologice (săptamâna 36);
sumar de urină și frotiu citobacteriologic vaginal (săptamâna 36).

Orice femeie care va afla că așteaptă un bebeluș, va avea întrebări cu privire la alegerea ginecologului care vă urmări sarcina. Acesta va avea un rol important pe întreaga perioadă, va urmări sarcina, vă recomanda analizele medicale necesare și a ține la curent gravida cu privire la starea ei de sănătate și a bebelușului. Recomandăm ca medicul să fie atent, răbdător, calm, cu experiență.

Ce cuprind consultațiile din trimestrul II de sarcină?

În cadrul acestor consultații se evaluează evoluția sarcinii, creșterea în greutate, valorile tensiunii arteriale. Se notează data apariției primelor mișcări fetale (data perceperii primelor mișcări de către gravidă). Tot în cadrul acestor consultații se monitorizează bătaile cordului fetal, se măsoară circumferința abdominală.

Care sunt analizele și investigațiile din trimestru II de sarcină?
Analize serologice cu interpretare statistică – dublu test de sarcină (între săptamânile 11 – 13), triplu test de sarcină (între săptamânile 16 – 18).

Aceste teste sunt folosite pentru detectarea defectului de tub neural și a anomaliilor genetice. Dacă la dublul test apar modificări, în sensul unui risc crescut pentru malformații fetale, următorul pas este efectuarea unei alte analize genetice care se bazează pe AND-ul fetal în sângele matern.

Tot în trimestrul II, la gravidele cu incompatibilitate în sistem Rh se va recomanda depistarea anticorpilor anti Rh (în săptamâna 16 și 28), analiză ce va fi repetată în trimestrul III. Între săptamânile 20 – 24 de sarcină se recomandă efecturea examenului ecografic de morfologie fetală.

Când este prima consultatie de urmărire a sarcinii?

Imediat ce crezi că ești însărcinată sau ai un test de sarcină pozitiv trebuie să ajungi la medicul ginecolog.

Ce cuprinde prima consultație?

o anamneză cu date importante pentru medic: data ultimei menstruații normale, antecedentele obstetricale, antecedentele personale fiziologice (bolile copilăriei), antecedente personale patologice (diabet zaharat, afecțiuni endocrinologice, hipertensiune arterială, operații sau avorturi spontane), antecedente heredo-colaterale (existența unor boli în familie), date despre condițiile de muncă și trai;
examenul clinic general (greutate, înălțime, stare generală)
examenul clinic obstetrical
examen ecografic (măsoară vârsta gestațională, stabilește localizarea sarcinii și viabilitatea produsului de concepție);
medicul va recomanda setul de analize corespunzătoare primului trimestru de sarcină;
medicul va face recomandări cu privire la următoarele controale și la conduita pe timpul sarcinii.

Care sunt analizele din primul trimestru de sarcină?
Hemoleucogramă completă, glicemie, cuagulogramă, transaminaze hepatice, hepatita B și C, colesterol, trigliceride, calcemie, grupa de sânge și Rh-ul, acid uric, creatinină, uree, sumar de urină, urocultură, test pentru Hiv 1 și 2, RPS, TPHA, secreție vaginală, cultură col uterin. La recomandarea medicului profilul TORCH.